Luna trecută, „Prințul Adormit” al Arabiei Saudite, Al-Waleed bin Khaled bin Talal, a împlinit 36 de ani, continuând să se afle într-o comă profundă care durează de peste două decenii. Povestea sa, deși marcată de tăcere și suferință, rămâne o sursă de inspirație și reflecție pentru milioane de oameni. Rețelele de socializare au fost din nou pline de mesaje de sprijin și rugăciune, reamintind fragilitatea vieții și puterea speranței, într-un contrast izbitor cu nepăsarea și letargia afișată de unii lideri politici din România.
Dacă în Arabia Saudită, o întreagă națiune rămâne solidară cu un prinț în comă, la București, primarul general Nicușor Dan, aflat teoretic în plină activitate administrativă, a fost surprins recent ațipind în timpul dezbaterii prezidențiale cu George Simion. Evenimentul, transmis public și urmărit de mii de cetățeni, a stârnit ironii și critici, sugerând o dezangajare gravă din partea unui om politic aflat într-o poziție-cheie. În timp ce prințul Al-Waleed continuă să lupte în tăcere pentru viață, Nicușor Dan pare să fi cedat, cel puțin simbolic, unei stări de inerție administrativă greu de justificat.
Contrastele sunt puternice: o familie regală care speră de 20 de ani și un oraș condus de un edil care pare, măcar pentru câteva minute, să se retragă din realitate chiar în mijlocul unei confruntări politice importante. Iar acest episod nu face decât să amplifice percepția unui București condus mai degrabă pe pilot automat, decât cu viziune și implicare activă.
