Dragi părinți și bunici ai acestei țări,
V-am trimis zilele trecute o scrisoare simplă, din inimă, cu un singur gând: să vă spun că nu v-am uitat. Că respectăm tot ce ați muncit, tot ce ați îndurat, tot ce ați construit pentru ca România să exite și astăzi. Fără sacrificiile voastre, niciunul dintre noi nu ar fi fost aici.
Scrisoarea mea nu promitea bani, nu răspândea minciuni, nu vindea iluzii. Era doar o mână întinsă și un adevăr spus cu glas tare: că România vă datorează respect. Și că avem șansa, pe 4 mai, să luptăm din nou pentru demnitatea noastră.
Ați văzut reacția Sistemului?
Le-a fost frică!
Frică de câteva rânduri scrise cu respect. Frică de gândul că voi, pensionarii României, cei care au îndurat și sacrificat o viață întreagă, ați putea auzi un adevăr care nu trece prin filtrele lor de propagandă.
Biroul Electoral a sesizat Parchetul. Presa sistemului a făcut scandal. Instituțiile s-au pus în mișcare ca să ne cenzureze. De ce? Pentru că nu suportă ca mesajul meu să ajungă direct la voi, fără să-l învârtă, fără să-l filtreze, fără să-l batjocorească.
Ei nu vă respectă suficient cât să creadă că puteți înțelege adevărul cu mintea și cu inima voastră liberă. EI cred că trebuie să vi se explice lumea în șoaptă, prin burtiere mincinoase, prin emisiuni plătite.
Dar eu cred altceva.
Cred ca românii, indiferent de vârstă, știu să facă diferența între adevăr și manipulare.
Așa că îți las scrisoarea mea și aici, ca să hotărăști TU ce decizie să iei, nu tot ei!
