“15 iunie. Un reper fundamental al culturii, spiritului și conștiinței naționale: Mihai Eminescu. În fiecare an, această dată nu este doar un simplu exercițiu comemorativ, ci un prilej de a ne întoarce cu luciditate și cu evlavie către ceea ce înseamnă spiritul românesc autentic.
Pentru că Eminescu nu este doar poetul nepereche, așa cum l-a numit George Călinescu, ci este modelul suprem al intelectualului angajat, al jurnalistului neînfricat, al gânditorului vizionar, care și-a dedicat întreaga viață ideii de națiune, limbă și spirit românesc. Într-o lume în care superficialul și comercialul tind să înghită reperele, Eminescu rămâne vertical, asemenea unui stâlp de lumină într-o noapte grea.
Ca vicepreședinte al Comisiei pentru Învățământ, resimt cu atât mai acut responsabilitatea ca numele și opera lui Eminescu să nu rămână simple lecții de manual, ci vii izvoare de reflecție, de învățătură și de demnitate pentru tinerele generații. Într-o școală românească ce are nevoie de modele vii, Eminescu trebuie restituit elevilor și studenților nu doar ca autor de versuri memorabile, ci ca spirit liber, cu gândire critică și neclintită iubire de țară.
Ca scriitoare, nu pot să nu mă aplec asupra frumuseții tulburătoare a limbajului eminescian, asupra armoniei desăvârșite dintre cuvânt și idee, dintre formă și fond. Eminescu a fost și rămâne, pentru literatura noastră, un etalon de profunzime și rafinament stilistic, dar și un exemplu de asumare a suferinței în numele idealului.
Astăzi, când granițele identitare sunt puse la încercare, iar valorile naționale sunt adesea marginalizate, vocea lui Mihai Eminescu răsună mai actuală ca oricând: chemare la trezire, la păstrarea demnității, la apărarea limbii și culturii naționale, la asumarea curajoasă a destinului nostru.
Așadar, să nu îl evocăm doar ritualic pe Mihai Eminescu, ci să-l redescoperim, să-l recitim și să-l rostim în casele noastre, în școli, în săli de lectură și în Parlament. Pentru că a-l citi pe Eminescu înseamnă a ne înțelege mai bine pe noi înșine, a ne regăsi rădăcinile și a ne redobândi mândria de a fi români.
Versurile sale nu sunt simple cuvinte pe hârtie – sunt chemarea sufletului nostru colectiv către adevăr, frumusețe și eternitate. În fiecare strofă a sa pulsează inima României, iar în fiecare vers se reflectă visurile și durerea unui popor întreg. Să-l citim nu doar cu ochii, ci cu sufletul; să-l purtăm nu doar în memorie, ci în inimă; pentru că Eminescu nu este doar poetul nostru – este conștiința noastră națională vie și nemuritoare.”
