Astăzi, Partidul Național Liberal celebrează 160 de ani de la nașterea marelui om politic Ion I. C. Brătianu.
Personaj dominant al scenei politice româneşti dintre cele două războaie mondiale, în aceeaşi măsură adulat şi contestat, Ion I. C. Brătianu s-a remarcat mai ales ca prim-ministru al României interbelice şi ca preşedinte al Partidului Naţional Liberal.
S-a născut la 20 august 1864, în judeţul Argeş. Deşi era doar un copil, în timpul Războiului de Independenţă, Ionel îl însoţeşte pe tatăl său pe front.
Preia, pe rând, funcţiile de ministru al Lucrărilor Publice, interimar la Ministerul de Externe şi Ministru de Interne, iar concepţia sa modernă asupra viitorului României îl propulsează ca lider al grupului tinerilor liberali. După ce D. A. Sturdza a declarat că nu îşi mai poate exercita funcţia, în data de 11 ianuarie 1909 Congresul partidului l-a desemnat preşedinte al Partidului Naţional Liberal. Brătianu era considerat „tot ceea ce avea mai bun partidul şi ţara”.
„Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale”, contele de Saint-Aulaire, ministrul Franţei la Bucureşti.
Guvernările liberale, în fruntea cărora s-a aflat Ion I.C. Brătianu, s-au evidenţiat în mod deosebit prin durata lor, în total, PNL guvernând ţara timp de şase ani. De asemenea, s-au adăugat şi reformele indrăzneţe susţinute de liderul liberal:reforma agrară, proiectul unei noi constituţii, legea electorală, modernizarea economiei (doctrina liberală “prin noi înşine”), dezvoltarea politicii externe şi alinierea ţării la noile realităţi impuse prin deznodământul războiului mondial.
La 4/17 august 1916, ambasadorii celor trei Mari Puteri semnează Convenţii Militare cu România. România avea obligaţia să intre în război până la 15 august/ 28 august stil nou, primind în schimb recunoaşterea drepturilor asupra Transilvaniei.
Revenit în fruntea guvernului în noiembrie 1918, prim-ministrul Brătianu a fost cel care a negociat la Paris recunoaşterea noilor frontiere ale României. Negocierile au fost grele şi tensionate.
După recunoaşterea Unirii şi noi alegeri, premierul Ionel Brătianu, şeful unei adevărate dinastii politice, a coordonat adoptarea marii reforme agrare din 1921, promisă de regele Ferdinand soldaţilor pe front, apoi votul privind marea Constituţie a Unirii de la 1923. A urmat reforma administrativă din 1925.
