Economistul Andrei Caramitru avertizează că ajutoarele sociale „empatice” pot avea efecte nedorite: persoane apte de muncă aleg să primească sprijin financiar în loc să se angajeze, se dezvoltă munca la negru pentru a nu pierde beneficiile, apar rețele de fraudare în jurul prestațiilor mai mari și se generează stimulente greșite legate de alocațiile pentru copii. Caramitru subliniază că „mulți care ar putea lucra vor prefera să nu muncească și să primească ajutoarele (mai ales dacă au mici chestii extra: „bani de la vărul din Italia, găini în curte” etc)”.
Rețele de fraudare și prestațiile „șmechere”
Pentru cei care totuși încearcă să muncească, el atrage atenția asupra distorsiunilor fiscale: „cei care vor să muncească, pentru că nu le ajung banii, vor lucra la negru, ca să nu își piardă ajutoarele. Astfel, statul nu încasează impozite pe munca depusă, dar continuă să plătească ajutoarele, ceea ce este dublu catastrofal pentru buget.”
În privința prestațiilor mai consistente, Caramitru avertizează că „dacă există ajutoare mai „șmechere” mai mari (cum e cel de handicap care îți poate da și 3000 Ron+ pe lună peste celelalte ajutoare), e inevitabil ca se vor face rețele întregi de fraudare.”
El critică și stimulentele bazate pe numărul de copii: „Dacă dai ajutoare pe copii făcuți, mulți needucați care refuză munca vor face copii doar ca să aibă bani din alocații. Copiii ăia sunt lăsați de izbeliște, nu îi educa nimeni, și la final perpetuează și mai rău problema (sau ajung să facă fărădelegi). Nu toți evident dar o proporție foarte mare totuși”.
Andrei Caramitru avertizează că „cu cât dai mai multe ajutoare cu atât vor munci mai puțini și cu atât vei avea deficit mai mare și cu atât vor fi mai mulți dependenți și frustrați care vor vota aiurea”.
Principiul pe care îl enunță economistul: „De asta eu sunt pe principiul zero ajutoare. Trebuie să fii responsabil. Ajutorul da să existe, ajutorul de a găsi MUNCĂ. Și dacă îți e foame accepți orice muncă la orice salariu dacă nu te duce capul, însă primești da ajutor să înveți meserie. Deci da ajutoare: dar doar să găsești muncă și să înveți meserie atât , nu cash. Deloc cash. Zero.”
„Nu muncești zaci – asta e – faci foamea până la urmă e problema ta, ghinion. De ce trebuie ceilalți care muncesc să îți dea bani să stai să nu faci nimic? Care e ideea de bază? Ce sens are exact?”, conchide Andrei Caramitru.
Imigrația și „șomajul mascat prin handicap”
„Trebuie să o spunem. Munca de birou civilizată și productivă nu are cum să ocupe mai mult de o parte din populație. Restul trebuie să muncească în depozite, pe TIR-uri, la câmp, pe șantiere, în fabrică, în abatoare etc. Însă populația, în toată lumea vestică, nu mai vrea asta. Vrea muncă lejeră la birou. Așa că sistemele au dat asta: creșterea numărului de bugetari peste tot, reguli și birocrație dementă ca să forțeze firmele să angajeze frecători de hârtii. Să ocupe cumva așa populimea să facă ceva”, spunea atunci Caramitru.
La acea vreme economistul sublinia și rolul imigrației și acuza folosirea frauduloasă a certificatelor de handicap: „Pentru muncile fizice sunt aduși imigranți. Dacă nu vrea nimeni să muncească ce poți face. Și băștinașii care nu reușesc să găsească ceva lejer, iau ajutoare sociale sau, asta e marea șmecherie: se pun pe „handicap/dizabilitate”. În România sunt 5% din total, 1 milion. În Franța sau Germania chiar mai mult ca procent. Adică: șomaj forever mascat, ajutor social pe viață garantat, luat pe șpagă de la doctor. Plătit din buget.”
În aceeași postare de pe pagina sa de Facebook, el avertiza asupra unei crize inevitabile: „Chestia asta nu are cum, e imposibil să se termine bine. În niciun scenariu.”
Ministrul Muncii: „România nu are prea mulți asistați social”
Totuși, Ministrul Muncii, Florin Manole, susține că România nu are prea mulți asistați social și că veniturile minime din asistență socială nu permit un trai fără muncă. El recunoaște însă că există fraude în sistem și anunță o reevaluare a criteriilor de acordare a banilor, scrie adevarul.ro.
Declarația sa a fost făcută în cadrul evenimentului de lansare a „Cartei Albe a IMM-urilor din România”, pe 18 iulie, şi a venit ca răspuns la o întrebare privind numărul de șomeri și al persoanelor asistate social, în contextul deficitului de 620.000 de locuri de muncă de pe piața românească.
„Eu sunt un social-democrat și vă spun cu cifre că România nu are prea mulți asistați social și nu are prea multe cheltuieli în asistența socială. Dacă vă spun cât este venitul minim de incluziune, o să vă dați seama că nimeni nu poate să stea fără să muncească oricât de puțin, de pe o zi pe alta, pe banii ăștia: 400, 500, 600 de lei pe lună. Asta e povara? Nu”, a declarat Florin Manole.
Întrebat despre situațiile în care persoanele asistate social își completează veniturile prin munca la negru, ministrul Florin Manole a arătat că aceste cazuri intră în responsabilitatea Inspectoratului Teritorial de Muncă. Potrivit acestuia, instituția ar trebui să își facă treaba integral, însă numărul tot mai mic de inspectori face dificil controlul unui volum în creștere de firme și posibile încălcări ale legii.
De la 1 ianuarie 2024, ajutorul social și alocația pentru susținerea familiei au fost unificate în venitul minim de incluziune, actuala formă de sprijin financiar pentru persoanele și familiile aflate în dificultate.
Ministrul a adăugat că se pregătește o revizuire a criteriilor de acordare a acestor beneficii, inclusiv pentru cazurile de dizabilitate, astfel încât procesul să fie corect și transparent. În acest sens, el a menționat necesitatea unor reforme care să asigure trasabilitatea dosarelor și o evaluare riguroasă a condițiilor în care sunt acordate ajutoarele.
Nu este prima dată când Andrei Caramitru ridică problema sustenabilității muncii și a ajutoarelor sociale. Pe 24 iulie 2025, el atrăgea atenția că munca de birou nu poate susține întreaga populație și că birocrația a fost extinsă artificial pentru a absorbi cererea.
„Ajutorul de șomaj nu este o pomană, este o protecție socială legitimă și necesară”
În opinia sa, fraudele reprezintă principala problemă a sistemului, dar acest lucru nu trebuie să ducă la stigmatizarea tuturor beneficiarilor. Manole a dat ca exemplu cazul unei comune din județul Satu Mare, unde, potrivit relatării unui primar, a apărut brusc un număr mare de persoane declarate cu dizabilități, toate cu aceleași parafe medicale și același diagnostic, deși comunitatea știa că aceștia nu aveau probleme de sănătate cu puțin timp înainte.
„Este un caz de fraudă în sistem, prin care unii obțin beneficii sociale necuvenite, în timp ce alții care chiar au nevoie ajung să primească sume prea mici, inclusiv în cadrul sistemului de incluziune”, a arătat ministrul. El a adăugat că asistența socială nu trebuie încurajată ca stil de viață și că, de fapt, nici beneficiarii nu își doresc să trăiască doar cu 300–500 de lei pe lună. „Cea mai bună protecție socială rămâne un loc de muncă”, a subliniat Florin Manole.
Totodată, Manole a explicat că România nu oferă beneficii excesive nici pentru persoanele aflate în șomaj și că sumele pe care le primesc aceștia sunt insuficiente pentru un trai decent, fiind un drept legitim, nu un ajutor nejustificat.
„România este departe de a avea beneficii excesive pentru cei care sunt în șomaj. Oamenii care sunt în șomaj în această țară primesc puțini bani, câteva sute de lei, bani insuficienți pentru un trai decent. O persoană care, pentru a lua câteva sute de lei la șomaj, a muncit ani de zile și a cotizat consistent înainte. Deci, ajutorul de șomaj nu este o pomană, este o protecție socială legitimă și necesară”, a concluzionat Florin Manole.
Începând cu 1 ianuarie 2024, ajutorul social și alocația pentru susținerea familiei au fost comasate într-un singur mecanism, venitul minim de incluziune, actualul sprijin financiar acordat persoanelor și familiilor aflate în dificultate.
Peste 259.000 de români au beneficiat în 2024 de venitul minim de incluziune, noul sprijin social care a înlocuit ajutorul social și alocația pentru susținerea familiei.
Conform datelor Ministerului Muncii, 259.418 persoane au beneficiat de acest sprijin în 2024. Legislația prevede însă ca persoanele apte de muncă ce primesc VMI să desfășoare lunar activități de interes local și să caute un loc de muncă prin intermediul agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă. 14.855 de beneficiari au refuzat aceste obligații și au pierdut dreptul la ajutor.
