Înainte ca hârtia igienică să fie produsă în masă la mijlocul anilor 1800, oamenii foloseau metode mai puțin confortabile pentru a se curăța în zona intimă. Dar cine a inventat hârtia igienică?
„Cel mai celebru exemplu de hârtie igienică antică provine de pe vremea romanilor (în primul secol după Hristos) și povestea lui Seneca despre gladiatorul care a intrat într-o baie comunală, și-a băgat pe gât un burete comunal și a murit”, a explicat Erica Rowan, arheolog și profesor de arheologie clasică la Universitatea din Londra. Bureții, cunoscuți drept tersoriums, ar fi fost folosiți o dată sau spălați într-o găleată cu oțet și apă sărată iar apoi folosiți din nou, sau erau folosiți mai degrabă ca bureți de toaletă decât hârtie igienică.
În afară de buretele comunal, greco-romanii foloseau mușchi sau frunze și bucăți de ceramică numite pessoi pentru igiena intimă. Pe bucățile de pessoi erau adesea scrise numele inamicilor.
Prima folosire documentată a hârtiei pentru igienă
Mai mult, în 1992, arheologii au descoperit bețe de igienă vechi de 2.000 de ani, numite salaka, cechou și chugi, în latrinele din Xuanquanzhi, o fostă bază militară a dinastiei Han din China, care a existat de-a lungul Drumului Mătăsii. Instrumentele, făcute din bambus și alte tipuri de lemn, aduceau aminte de spatule, iar capetele erau înfășurate în material textil ce încă mai conținea urme de materie fecală.
Deși hârtia a apărut în China secolului al doilea î.Hr., prima folosire documentată a hârtiei pentru igienă a fost în secolul VI în China medievală, descoperită în textele unui cărturar numit Yen Chih-Thui. În 589 e.n., acesta a scris „hârtia pe care sunt scrise citate sau comentarii de la cei Cinci Clasici sau numele înțelepților, nu îndrăznesc să o folosesc în scopuri de toaletă”.
La începutul secolului XIV, chinezii produceau 10 milioane de pachete de hârtie igienică pe an. În 1393, mii de pachete de hârtie igienică parfumată erau, de asemenea, produse pentru familia imperială, potrivit History.
Hârtia igienică modernă a apărut abia în 1857
Hârtia a devenit disponibilă la scară largă în secolul XV, dar în Occident, hârtia igienică modernă a apărut abia în 1857, atunci când Joseph Gayetty din New York a comercializat „hârtia medicamentoasă pentru closetul cu apă”, vândută în pachete la preț de 50 de cenți. Înainte ca produsul să ajungă pe piață, americanii foloseau o varietate de alternative, cum ar fi știuletele de porumb.
Primele suluri de hârtie igienică perforate au fost introduse în 1890, iar în 1930 hârtia igienică era în sfârșit moale la atingere, așa cum o știm cu toții astăzi.
