Cezar Cătălin Avrămuță, cunoscut public drept „Stegarul Dac”, este o figură polarizantă în peisajul protestelor din România. Îmbrăcat în costume tradiționale dacice și purtând steaguri tricolore uriașe, el a devenit cunoscut pentru gesturi extreme, precum catararea pe clădiri, macarale, schelă și, recent, statul aproape 18 ore într-un pom din curtea Penitenciarului Rahova. Aceste acțiuni au fost motivate ca protest față de condițiile de detenție sau represalii politice, stârnind reacții amestecate. Unii îl consideră un simbol al rezistenței civile, alții – o caricatură modernă care deraiază mesajul originar de reformă civic-culturală.
În ciuda popularității pe rețele sociale, acțiunile sale au generat consum uriaș de resurse publice: ambulanța a intervenit de peste 20 de ori în ultimii ani, iar ISU și poliția au mobilizat forțe în nenumărate rânduri. Totodată, a fost pus sub control judiciar după ce a împins un jandarm, iar autoritățile au evaluat necesar internări psihiatrice .
Cheloo la Patriarhie: un artist ce pare să fi pierdut busola
Într-un contrast puternic cu activismul civic al Stegarului Dac, comportamentul recent al rapperului Cheloo (Cătălin Ștefan Ion) pare să reflecte o deteriorare a echilibrului personal. La data de 29 iulie 2025, el a provocat un scandal în curtea Catedralei Mântuirii Neamului, parcurgând gesturi recalcitrante și refuzând să plece, înainte de a fi testat de poliție: rezultatul pentru alcool a fost negativ, însă testul antidrog (“Druger”) a fost pozitiv, conform surselor de știri .
Cheloo a negat consumul de droguri și a spus că se afla acolo pentru a cumpăra o icoană pe care voia să o ofere unor credincioși. A susținut că a intrat în curte fără intenție de perturbare și că nu a condus sub influența substanțelor. Totuși, mărturiile anterioare indică o istorie legată de consum și trafic de droguri, inclusiv recunoașteri la DIICOT în 2016 și 2017.
Stegarul Dac versus Cheloo: două forme de “pierdere a rațiunii”
- Stegarul Dac și-a asumat rolul de protestatar civic, folosind simbolismul istoriei și ritualuri de expunere publică în numele unor idealuri. Gesturile sale au amploare și consecințe, dar au un scop declarat: conștientizarea publică și rezistență la acte percepute ca injuste.
- Cheloo, în schimb, pare prins într-un carusel personal autodistructiv. Incidentul din curtea catedralei, în condițiile unui test antidrog pozitiv, reflectă nu un gest de protest sau simbolism, ci o deraiere individuală, lipsită de mesaj coerent și afectând imaginea unui artist influent.
Putem spune că, în ciuda contextului public diferit, ambele cazuri semnalează o formă de dezechilibru. Dacă protestele lui Avrămuță pot fi judecate ca extrema activismului (“exagerare prin scop”), gestul lui Cheloo nu se justifică nici măcar printr-o cauză personală educată – pare mai degrabă un prăbusire emoțională sau psihologică.
Mesaj personal: responsabilitate versus spectacol
Stegarul Dac rămâne controversat, dar mesajul său – oricât de radical – are un scop civic, în timp ce comportamentul lui Cheloo sugerează că a „luat-o un pic razna”: un artist cu influență care cade în derapaje repetate și pare incapabil să articuleze clar motivul și responsabilitatea faptelor sale pentru public.
Concluzie
Deși de natură complet diferită — activism civic versus impuls personal — ambele figuri reflectă limitele când idealurile sau faima scapă de sub control. Stegarul Dac continuă să fie iconoclast și polarizant, iar Cheloo pare să traverseze o criză profundă. În lumea publică, responsabilitatea este esențială: protestul are sens doar dacă este articulat, iar renumele public nu oferă imunitate pentru derapaje fără justificări.
Dacă dorești aprofundarea vreunuia dintre aceste subiecte — istoricul protestelor dacice sau trecutul legal al lui Cheloo — spune-mi și îți pot trimite mai multe informații.
