Unii și-au dorit cu orice preț ca Dreapta românească să renunțe la temele creștin-democraților și ale conservatorilor europeni. Priviți spre traiectoria PNL din era Klaus Werner Iohannis: a fi creștin, pentru actualul Președinte al României, înseamnă să fii un „fanatic religios.”
De la Konrad Adenauer și Margaret Thatcher până la Ion Rațiu și Corneliu Coposu, oamenii Dreptei au prețuit libertatea de conștiință, familia naturală, virtuțile biblice, proprietatea privată și patriotismul. Nu e cazul pentru lideri precum Alina Gorghiu (PNL), Victoria Stoiciu (PSD), Elena Lasconi (USR) ori Violeta Alexandru (USR-Forța Dreptei).
Elitele globaliste și tehnocrații insipizi au abandonat temele naționale. Pentru ei, birocrația bruxelleză e bună, dar capitalul românesc trebuie penalizat în interesul corporațiilor străine; corupții lui Ursula von der Leyen sunt OK, dar „prostimea auristă” e „putinistă”; „elita” din cercul Biden-Harris-Obama avansează progresul, dar susținătorii lui Trump sunt retrograzi…
Structurile federaliste europene sunt infailibile, dar instituțiile admirate de poporul român trebuie dărâmate: Biserica, familia, școala… Activismul LGBTQ este legitim, dar mărturisirea creștină ține de „Evul Mediu”; exhibiționismul sexual e cool, dar pudoarea-i demodată.
Comunitățile organice — de limbă, credință ori sânge — sunt suspecte, în timp ce activismul lui Soros e simpatic (căci defilează sub stindard internaționalist).
Religia globalismului n-are niciun Dumnezeu: e obsedată de control, putere, cenzură și ateism.
